o briza dulce îmi bătea
în faţa ce îmi asuda,
ma uit în jur şi o zăresc
zeiţa cu un trup ceresc,
mirosul ei mă-nebuneşte,
ma scald în el,dar mă zăreşte!
tânjeam sa o ating demult,
sa-i simt doar eu trupul plăpând.
sa-i mângâi parul mătăsos
sa-i simt mirosul veninos.
atras de fructul interzis
m-apropii încet mai pe furiş.
ma simte şi îmi da de ştire,
ca pot eu sta-n a ei privire.
se-aud doar vorbe îndulcite
din limba-i de miere,
ce provoacă-n al meu trup
....o stare de plăcere.
culori ce parca se preling
se apropie tot mai mult,
păşind pe valuri spumegate
ajunge şi la mine-n gând.
îmi i-a şi sufletul din trup
mânjindu-l de culori,
jucându-se cu el subtil
croind un aer pueril.
mă i-a în brate şi-mi şopteşte,
că doar eu sunt a ei febleţe,
şi că oricât aş încerca,
voi fi mereu legat de ea.
îşi flutura lasciv din gene,
apoi s-apropie tot mai mult,
săpând un loc în al meu suflet
lăsând în urma un mormânt.
îmi spune: "sa nu-ţi fie frica,
noi doi vom merge-n absolut!"
...............
trecură zile,ani,decenii,
părea ca totu-i nesfârşit.
dar într-o zi de toamnă tristă
privirea ei n-a mai sclipit,
când se-ntâlneau
a noastre feţe,
rămase-un aer trist şi
rece..
m-apropii s-o sărut finuţ,
pe gâtu-i firav şi micuţ.
mă-mpinge ca pe un străin,
ma scuipă cu al ei venin!
c-un zâmbet ce duhnea sarcasm,
îmi spune printre dinţi:
"ai fost odată totul meu,
acum eşti doar un gol prea greu,
mi-e silă când te văd mereu
aş vrea să piei din trupul meu!"
orbit de gânduri negre
mă-ndrept spre întuneric.
apuc pumnalul de oţel,
e vechi și roșcovan pe colţuri,
a mai atins el inimi grele
prin vremuri cu conflicte-n ele..
îmi fac curaj şi mă răstesc:
"fiinţă fără scrupule,
să şti că nu-mi dai de ales,
din visul tău palid și rece
Eu vreau sa ma trezesc!"
.......................
în timp ce inima-mi era împunsă
doar ea domnea la mine-n gând,
şi zâmbetu-i călduţ şi dulce
mi-aduce un surâs plăpând.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere